“ Inchide ochii si priveste in intuneric.
Acesta era sfatul tatalui meu pe vremea cand eram copil si nu puteam sa adorm.Sigur, n-ar vrea sa-i urmez sfatul acum, dar nu-mi pasa, mi-am pus in gand sa fac asa.Privesc intunericul nesfarsit care se intinde indaratul pleoapelor mele inchise.Desi sunt intinsa pe jos, simt ca sunt in cel mai inalt punct in care m-as putea afla;ma tin de o stea pe cerul noptii penduland deasupra unui gol negru si rece.Arunc o ultima privire degetelor mele care tin strans steaua luminoasa si ma desprind.Cad, ma prabusesc, apoi plutesc , apoi iarasi cad, astept sa ating taramul vietii mele”
“Multumesc pentru amintiri”,Cecelia Ahern
